“Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.” (Proverbe 18:21)

Cuvintele pe care le rostim nu sunt niciodată fără putere.

Ele au puterea de a ridica sau de a doborî, de a aduce lumină sau întuneric în viața celor care le aud.

Ca femei chemate să fim soții, mame, fiice, bunici și slujitoare, avem o responsabilitate sfântă: să alegem zilnic ce fel de semințe semănăm prin vorbirea noastră.

Domnul Isus a spus: “din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12:34)

Dacă inima noastră este umplută cu dragostea și Cuvântul lui Dumnezeu, atunci și cuvintele noastre vor aduce mângâiere, pace și speranță. Însă, atunci când lăsăm amărăciunea sau nerăbdarea să ne cuprindă, cuvintele pot deveni aspre și pot răni adânc.

Apostolul Pavel ne îndeamnă: “Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29)

Fiecare cuvânt este o ocazie de a reflecta bunătatea lui Hristos și de a aduce Har în viața cuiva.

Draga mea soră, nu uita: cuvintele tale pot fi un dar care vindecă și încurajează.

Alege să vorbești cu blândețe, cu răbdare și cu credință, și vei vedea cum oamenii din jur vor fi atinși de dragostea lui Dumnezeu prin tine.