Când se aflau în Moab, Elimelec și cei doi fii ai săi au murit, lăsând-o pe Naomi cu cele două nurori, Orpa și Rut.

Haideți să ne imaginăm experimentata lui Naomi.

Stând în fața unui mormânt în care erau ființe cele mai scumpe din viața ei, a ajuns la disperare. Naomi rămăsese fără speranță. Se simțea singură.
Pierderea ei nu era doar familia, ci toată averea ei. Cele trei femei, Naomi împreună cu nurorile ei, rămase în viață, erau acum văduve.
Toate trei se aflau într-un ținut necunoscut, fără ajutorul sau sprijinul unui bărbat.

Știm cu toții că greutățile ne fac adesea să ne îndoim de Dumnezeu. Același lucru s- a întâmplat și cu Naomi. Datorită durerii ei, nu mai putea vedea imaginea de ansamblu a planului lui Dumnezeu. Acest puzzle în care El dorea să așeze piesele după planul Său măreț.
Ea s-a îndoit de dragostea și sensibilitatea lui Dumnezeu. ( Rut 1: 13)
Totuși, când lucrurile par a fi întunecate pentru copiii lui Dumnezeu, urmează adesea o zi în care se va arăta harul Său. Așa lucrează El.
Dumnezeu este cu noi în încercări. Dumnezeu rămâne veșnic Credincios când noi suntem fără speranță.
Acum, să ne întoarcem la Naomi, personajul principal.
Atunci când s- a întors în Israel, cunoscuții au primit-o pe Naomi cu bucurie. Ea le-a cerut să o numească Mara ( amărăciune).
Naomi se simțea o țintă a mâniei lui Dumnezeu, deoarece, spunea ea: „Cel Atotputernic a amărât-o mult”.
Ea și-a schimbat numele dat la naștere (Naomi, care înseamnă „cea plăcută”) pentru un nume care reflecta situația actuală și sentimentele ei (Mara, care înseamnă “ amărăciune ”). RUT 1:20

Lui Naomi îi era greu să vadă credincioșia și dragostea lui Dumnezeu pentru ea.
De asemenea, nu putea să o „vadă” nici pe Rut care stătea lângă ea.
Aceasta “ fiică “, Rut, își declarase dragostea și supunerea pe care dorea să i le ofere mamei ei, lui Naomi, asigurând- o de susținerea ei permanentă. ( Rut 1: 16)
Naomi a uitat promisiunile lui Dumnezeu (Deuteronom 31:8).

În zbuciumul ei sufletesc și copleșită de acesta, Naomi a uitat promisiunea că Dumnezeu va fi cu ea și că niciodată nu o va părăsi. Însă , Dumnezeu este credincios chiar și atunci când noi uităm promisiunile Sale.
Întreaga Scriptură ne reamintește despre dragostea statornică a lui Dumnezeu.

În diferitele situații din viața lui Naomi, dragostea lui Dumnezeu pentru ea a fost neschimbată.
Când ea a uitat promisiunile lui Dumnezeu, Dumnezeu nu le-a uitat.

Să nu uităm acest adevăr absolut și de netăgăduit al lui Dumnezeu: indiferent de circumstanțele în care suntem, ne încredem in Dumnezeu si credem ca El va fi credincios față de noi. El nu- Si va părăsi copiii Lui.

Câteva întrebări de introspecție :

Te-ai simțit plin de amărăciune sau fără speranță ca Naomi?

Ai pierdut din vedere, măcar o dată, binecuvântările din viața ta, concentrat/ a fiind pe durerea ta?

Cu toții avem tendința de a uita promisiunile lui Dumnezeu pentru noi și de multe ori alegem să trăim ca niște orfani,chiar dacă știm ca suntem moștenitori ai Cerului.

Elly Pătrașcu